Sibiul - intamplator popas

Sibiul - la 10 fara un sfert seara: vineri, noiembrie. Popas intamplator: nu era planificat, doar minunatul drum asfaltat Predeal-Rasnov-Vulcan-Codlea-Fagaras ne-a dus la Sibiu.
Am pasit pe pavajul de piatra al vechii cetati - am lasat jos ruxacul din spate, incet, incet cu rasuflarea taiata ne-am tot apropiat de luminile pale, galbene, care izvorau din pavaj si care urcau tot atat de pale pe zidurile cladirilor pana la turlele clopotnitelor medievale. Linistea si pustiul erau luminate intr-un galben palid. Pavajul denivelat din piatra cubica ne contorsionau pasii in tainica tacere a turlelor adormite.
Intram intr-un spatiu deschis al unei piete,unde un solitar muzicant canat pentru toti si pentru nimeni "El Condor"..Ireal suna melodia in spatiu si timp.Ziduri, zeci si mii de ziduri imblanzite de aureola galbena a luminilor izvorate din pavaj.
Cuminti dormeau clopotele in ora tarzie a sfarsitului de Noiembrie, doar vrejile de iedera -vesnic verde urcau pana aproape de turle imbratisandu-le vag, adormite si vesnic treze...
Acoperisurile cladirilor ne priveau cu ochii de lucarne alungite ivite din solzii de tigla. Ochii istoriei ne priveau gales din secolele perecedente. Lumina galbena izvarata din pavaj le imbratisa in tainica noapte de Noiembrie.
Straniu, desi nu am mai trait in Sibiu - ma simteam :acasa.
Un orologiu medieval a batut ora 10 cu un sunet de orga adanc si misterios. Timpul. Se auzea undeva departe melodia singuraticului cantaret al Cetatii.."El Condor" Ochii alungiti din solzii de tigla ale acoperisurilor s-au inchis - zbura o bufnita -de pe o turla pe alta, se auzeu infundat pasii nostri pe pavajul de piatra - o clipa in istoria trecerii.
In inima Transilvaniei, Sibiul, exista pentru noi precum Steaua polara pentru navigatori.

Stejarul casei parasite

Exista, este adevarat, nu este nici un trucaj !
Acest stejar este atat de inalt, incat iti dai ochii peste cap 180 de grade sa-i poti aprecia inaltimea. Este viu, are toate frunzele verzi, nici un ram nu este uscat, se alimenteaza perfect din pamant si sta de straja acestei case parasite - adica nelocuite. Are portile inchise, dar mi se pare ca ferestrele sunt luminate - poate de asfintit, poate este intr-un fel locuita - de soare.
Poate ca a locuit cineva in aceasta casa si de multa vreme este plecat in...Africa de Sud sau Noua Zelanda. Cineva, care a lasat in urma stejarul si casa luminata de asfintit si a ales sa traiasca printre palmieri..poate...
A fost crutat de vijelii, trasnete si Timp si sta aliniat la marginea drumului - nu s-a strambat, nu s-a lasat pe o parte, nu a cazut pe casa sau pe drumul de tara. Sta asa drept, verde si sanatos sprijinind cerul si strajuind ulita satului, in ceasul luminos de Dumineca dupa amiaza.
Nu pare a astepta pe cineva, cum de pilda ar face o salcie, Stejarul: Exista, cel putin asta este parerea mea despre el...

Profesorii nu mor

Adăugaţi o legendă

Cimitirul Bellu Militar, parcela 95.
Este locul unde odihneste in eternitate Prof.Dr Petre Florescu, celebrul anatomo-patolog al scolii medicale clujene. Cel mai vestit si cel mai iubit de studenti, carora  le-a dedicat intreaga sa activitate.
S-a stins fulgerator pe 1 Mai.
Ales de studenti ani de-a randul - Decan de Suflet, laureat al galei profesorilor Bologna, decernate de voturile secrete ale studentilor, "profilor tari" ; iubit si admirat de ei. Primul profesor, care i-a invatat medicina si le-a insuflat modelul, generatiilor de studenti.
Am aflat teribila veste, nu de la conducerea umf-ului, ci de pe forumurile  umf-istilor, rezidentilor. Au aprins lumanari virtuale pe forum, au pus flori virtuale - apartinand deja altei dimensiuni, l-au plans, l-au comemorat tot in acel spatiu virtual.
Tineri si foarte tineri isi luau adio grav - "Sa Va fie Tarana usoara.Odihniti in pace, iubitul nostru profesor !". Zile si nopti au facut show pe forum, intarau  fosti studenti de pretutindeni din lume, se anuntau unii pe altii. Il plangeau. Spunea o studenta - "Ce mult l-am iubit, O Doamne, parca a murit tata!..." Puneau poze, videoclipuri, discursuri, fragmente de video de la cursuri. Isi aminteau glumele lui, le povesteau, se completau unii pe alti, radeau si plangeau. Faceau haz de examenul de morfopat pe care studentii ajungeau sa-l dea de patru ori pana il luau.
A ridicat metoda de predare la rangul de arta - nimeni nu lipsea de la cursuri, asteptau cursurile lui ca pe un eveniment si cand te gandesti ca era vorba de anatomie patologica cu piese in borcane cu formol...
Umf-ul  a dat un arid ferpar, nu puteau studentii sa nu remarce. Atat au spus:"-Rusine!"
A murit ultimul mohican, spuneau. Altii se gandesc sa-i ridice o statuie la umf. Un rezident din UK ,chiar mi-a spus ca nu se va lasa pana nu va ridica o statuie in Cluj...
Un geniu pedagogic, unul din marii  anatomo-patologi ai lumii, s-a stins ca o stea cazatoare, urmarit de mii si mii de priviri pana a disparut undeva in locul unde ni se pare ca Cerul se uneste cu Pamantul...Fie-ti Tarana usoara, Petre !  Dar nu-i asa ca profesorii nu mor?!

Despre tipurile de bugetari

Sf Marie Mare Praznic imparatesc in fostele orase miniere din Maramures

Iarna

Poveste de iarna